Ovidiu Olteanu este unul dintre cei mai importanți atleți brașoveni ai ultimilor zeci de ani. Brașovean get-beget, născut și crescut în cartierul Astra, sau Steagu’ – așa cum îl mai știm noi, brașovenii -, și abonat al curselor de semifond (1.500 și 3.000 metri), el a devenit multiplu campion și recordmen al României, multiplu campion balcanic, vicecampion al Europei, dublu învingător în Cupa Europei și câștigător al Jocurilor Francofoniei. Reușite valoroase, pe care le-a înregistrat de-a lungul unei frumoase cariere, pe care a început-o având în fața ochilor două exemple. Că tot am scris, într-o postare anterioară, despre puterea exemplului pentru copii.

Campioanele olimpice, exemple de admirat și urmat

Totul s-a întâmplat cu prilejul Jocurilor Olimpice de vară de la Los Angeles (SUA) din 1984, la finalul cărora România, cu o delegație de 124 sportivi (71 bărbați și 53 femei), a ocupat locul al doilea în clasamentul pe medalii, după țara gazdă, însă în absența a 14 țări est-europene și a altora din blocul comunist, inclusiv URSS, Cuba și Germania de Est. 53 de medalii a fost zestrea sportivilor români (20 de aur, 16 de argint, 17 de bronz), la care și-au adus contribuția și atletele Doina Melinte (800 metri), Maricica Puică (3.000 metri) și Anișoara Cușmir-Stanciu (săritura în lungime), toate campioane olimpice la ediția americană a Jocurilor.

„Urmărind triumfurile Doinei Melinte și Maricicăi Puică am avut o tresărire în mine și mi-am spus: «Extraordinar, prin multă muncă, sacrificiu și ambiție se poate ajunge departe». Exista în mine acea dorință de a eveda din anonimat, de a realiza ceva cu totul și cu totul deosebit. Vă aduceți aminte, în anii ’80 sportul reprezenta ceva!”, povestește Ovidiu Olteanu în cartea-i autobiografică. Un an mai târziu de la acel moment, s-a apucat de atletism.

Atletismul, dincolo de talent și calități

„Nu m-am născut campion, nu am fost împins de la spate să fiu sportiv, a fost pur și simplu dorința mea, venită ce e drept și din evenimente de conjunctură. Nu știu cât de talentat am fost, dar știu că tenacitatea, constanța și ambiția au fost factorii determinanți pentru mine. Calitatea principală pe care am avut-o a fost că am știut să transform îngrângerea în ambiția de a reveni și de a fi și mai puternic! Chiar și când nimeni nu mai credea în mine, am sperat și am depus mult efort gândindu-mă numai la reușită și că nu există altă alternativă. Nu mi-a plăcut să pierd și asta spune multe despre felul meu de a fi! Nu ama fost genul de orgolios absurd, fără justificare, am fost de multe ori un tip tăcut dar perseverent în tot ceea ce am făcut și mai ales în atletism. Este foarte adevărat că am avut șansa să am lângă mine oamenii cei mai potriviți atunci când am avut mai amre nevoie. La fel de adevărat este și faptul că am avut destule momente de singurătate, în care a trebuit să mă adun și să nu renunț”, mai mărturisește fostul atlet brașovean, retras de câțiva ani din activitate și stabilit peste Ocean, în „Urmează-ți visul – Autobiografia semifondistului Ovidiu Olteanu”, o carte apărută în anul 2021, la editura Alpha MDN.